opțiuni
  • info

7 definiții pentru bojbăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bojbăi v vz bâjbâi

bîjbîi vb. IV. 1 intr. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.); a căuta ceva pipăind prin întuneric; a dibui. Era întunerec și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui (VLAH.). ◊ Loc.adv. Pe bîjbîite = pe dibuite, dibuind, bîjbîind. 2 intr. (despre mișcări) A umbla repede încoace și încolo; a mișuna; a roi. Începuiu a mă gîndi despre altă groază, adică despre a hiarelor sălbatice... ce bîjbăeau pretutindenea (GORJ.). 3 intr., tr. (reg.) A produce un zgomot surd, a bîzîi. ♦ A bolborosi. Cînd nu știe rolul său, ...el bojbăește tonuri neînțelese (I. NEGR.). • prez.ind. bîjbîi. și bojbăi vb. IV. /form. expr.

bojbăi vb. IV. v. bîjbîi.

BOJBĂI vb. IV v. bîjbii.

bojbăì v. 1. a face sgomot surd: lumea bojbăia împrejur; 2. a căuta pe pipăite (prin întuneric): bojbăi el și orbăcăi prin bunget ISP. [Onomatopee].

bÎjbîĭ saŭ bojbăĭ și -ĭesc, a -í v. intr. (imit. d. bîj-bîj și boj-boj, zgomotu mîniĭ și omuluĭ care caută pin întuneric. V. foșgăĭ). Dibuĭesc, caut un lucru saŭ drumu pin intuneric. – Și hojbăĭ. V. bodicăĭ.

bójbăĭ V. bîjbîi.

Intrare: bojbăire
bojbăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bojbăire
  • bojbăirea
plural
  • bojbăiri
  • bojbăirile
genitiv-dativ singular
  • bojbăiri
  • bojbăirii
plural
  • bojbăiri
  • bojbăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâjbâi, bâjbâiverb

  • 1. A orbecăi (în întuneric, în ceață etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: orbecăi
    • format_quote Închise cărțile și se duse în dormitor. Era întuneric și cam frig acolo. Bîjbîind, merse la patul lui, își aprinse lumînarea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. DLRLC
    • format_quote Tot bîjbîind ei prin amurg, dete peste palaturile băiatului. ISPIRESCU, L. 389. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd lumina difuză înainta treptat, apăreau, ca după o cortină, vapoarele care bîjbîiau prin neguri ca să-și găsească drumul pentru a intra în port. BART, E. 387. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A căuta ceva pipăind prin întuneric. DEX '09 DEX '98
      sinonime: căuta dibui
      • format_quote Buimăcit, speriat, bîjbîi o toană cu mîinile pe pereți pînă să găsesc ușa. VLAHUȚĂ, O. A. 345. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe bâjbâite = pe dibuite, dibuind, bâjbâind. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Caută chibriturile pe bâjbâite. DLRLC
  • 2. Furnica, mișuna, roi. DLRLC
    sinonime: furnica mișuna roi
    • format_quote Delescu... se plecă la urechea nevestei sale și îi șopti... încet cîteva cuvinte... – Mai încet! ce dracul îmi spargi urechile, și lumea bîjbîie împrejurul nostru! DELAVRANCEA, S. 142. DLRLC
    • format_quote Aicea cînd am intrat, Ce-am văzut cînd m-am uitat? Bîjbîiau Șerpoaicele Și erau Ca acele, Broaștele Ca nucile, Năpîrci Ca undrelele. TEODORESCU, P. P. 518. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: bâjbâiesc. DLRLC
  • comentariu locuțiune adverbială Formă gramaticală: bâjbâite. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.