2 definiții pentru boccia (joc)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÓCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: boccia (joc)
boccia (joc) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boccia
  • bocciaul
  • bocciau‑
plural
genitiv-dativ singular
  • boccia
  • bocciaului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)