6 definiții pentru blondin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blondin, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 248 / Pl: ~i, ~e / E: fr blondin] 1-2 (Rar) (Om) blond (2).

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.

BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)

blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; f. sg. blondínă, pl. blondíne

Intrare: blondin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blondin
  • blondinul
  • blondinu‑
plural
  • blondini
  • blondinii
genitiv-dativ singular
  • blondin
  • blondinului
plural
  • blondini
  • blondinilor
vocativ singular
  • blondinule
  • blondine
plural
  • blondinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blondin, -ă blondin (2) blondină

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îmbaieră mînile-n părul blondin. COȘBUC, P. II 207.
      surse: DLRLC

etimologie: