11 definiții pentru blană (pl. blănuri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bla sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 204/4 / Pl: blăni, (1-4) blănuri[1], (îvp) ~ne, (înv) ~ni / E: bg бланa] 1 Părul care acoperă pielea unor animale. 2 Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3 Haină confecționată din blană (2). 4 Haină căptușită cu blană (2). 5 (Pop) Scândură groasă. 6 (Pop; îe) A-i scutura ~a A bate. 7 (Pop; reg; îe) A dormi ~ A dormi buștean. 8 (îvr; pop; îe) A zăcea ~ A sta întins, nemișcat. 9 (Reg; îvp) Fundul carului. 10 (Pop) Fiecare din cele două scânduri care leagă tălpile războiului Si: chingă, scândură, spetează, stinghie. 11 (Pop) Speteaza codârlei (1). 12 (Pop) Dulapul de la roata joagărului Si: șestină, scândură, tinichea. 13 (Pop) Tocul ferestrei. 14 (Pop) Colacul de lemn al fântânii. 15 (Pop) Capacul coșciugului Si: pleoapă. corectată

  1. blănuriblănuri Ladislau Strifler

BLÁNĂ, (I 2, II) blăni, (I 3), blănuri, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I 2) blănuri] – Din bg. blana.

BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I) blănuri] – Din bg. blana.

BLÁNĂ, (I 1, 2, II) blăni, (I 2,3) blănuri, s. f. I. 1. Piele de animal (viu), cu păr mult și des. 2. Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 3. Haină îmblănită. II. Scândură groasă. – Bg. blana.

BLÁNĂ3 blănuri f. Haină confecționată din piele de animal prelucrată. [G.-D. blănii] /<bulg. blana

blană f. 1. pielea cu păr a unor animale cu care se garnisesc sau se împodobesc haine: o blană scumpă; 2. haină îmblănită; 3. scândură subțire, mai lungă decât lată. [Slav. BLANA, piele]. ║ adv. întins: zăcu blană nouă zile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blánă s.f., g.-d. art. blănii; pl. (scânduri) blăni, (piei prelucrate) blăni / blănuri, (haine) blănuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLÁNĂ s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.)

BLÁNĂ s. v. chingă, masă, scândură, spetează, stinghie.

BLA s. piele. (Purtau pe ei ~ de urs.)

bla s. v. CHINGĂ. MASĂ. SCÎNDURĂ. SPETEAZĂ. STINGHIE.

Intrare: blană (pl. blănuri)
blană (pl. blănuri) substantiv feminin
substantiv feminin (F94)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bla
  • blana
plural
  • blănuri
  • blănurile
genitiv-dativ singular
  • blăni
  • blănii
plural
  • blănuri
  • blănurilor
vocativ singular
plural