opțiuni
  • info

11 definiții pentru blagă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blagă sf [At: REV. CRIT. III, 88 / V: blag sm / E: srb blago] (Înv) 1 (Trs) Bogăție. 2 (Ban; îe) -go de el Ferice de el!

blagă s.f. (reg.) Bogăție, avere. • pl. blăgi. /<srb. blago.

BLAGĂ sf. 1 Băn. Olten. Trans. Bogăție, avere: noi avem destulă ~ de la Dumnezeu (RET.) 2 Olten. Lucru de preț, însemnat, deosebit de bun: nu-i vre o ~! (CIAUȘ.) [srb. blago].

BLAGĂ, blăgi, s. f. (Reg.) Bogăție, avere. – Din sb. blago.

BLAGĂ s.f. (Trans. SV) Bogăție, avere, bunuri. Lăzile le voi ține să le umplu de blaga ta. A 1776, 106v. Etimologie: scr. blago. Cf. agonisită (2), bogătate, bucate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea. substantiv feminin

blágă f. fără pl. (vsl. blago, bunătate). Fam. Bunătate, blîndeță, milă: blaga luĭ Dumnezeŭ. Ban. Olt. (după sîrb) Bogăție.

blag sm vz blagă

vlagă2 sf vz blagă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLAGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

blagă s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

blagă (blăgi), s. f. – Avut, bogăție. Sb. blago (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac). Se folosește mai ales în Banat și Trans.

Intrare: blagă
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blagă
  • blaga
plural
  • blăgi
  • blăgile
genitiv-dativ singular
  • blăgi
  • blăgii
plural
  • blăgi
  • blăgilor
vocativ singular —
plural —
blag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blagă, blăgisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.