9 definiții pentru blăniță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (1). – Blană + suf. -iță.

blăníță sf [At: SADOVEANU, P. S. 105 / Pl: ~țe / E: blană + -iță] 1-2 (Șhp) Blănișoară (1-2).

blăniță s.f. Dim. al lui blană; blănișoară. • pl. -e. /blană + -iță.

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană1. – v. blană (2). În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. v. blană (3). Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU P. S. 105.

BLĂNÍȚĂ, blănițe, s. f. Diminutiv al lui blană (I).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe

blăniță s. f., g.-d. art. blăniței; pl. blănițe

blăníță s. f., g.-d. art. blăníței; pl. blăníțe

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune mână la blăniță expr. (glum.) a face avansuri sexuale, a iniția un contact sexual.

Intrare: blăniță
blăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blăniță
  • blănița
plural
  • blănițe
  • blănițele
genitiv-dativ singular
  • blănițe
  • blăniței
plural
  • blănițe
  • blănițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blăniță, blănițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui blană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fața lor, la masă, sta Gion Luludi. Mărunțel, nervos, cu părul negru creț ca o blăniță de astrahan. BART, E. 29.2. DLRLC
    • format_quote Își luă ciomagul, căciula cea mare și blănița. SADOVEANU P. S. 105. DLRLC
etimologie:
  • Blană + sufix -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.