2 definiții pentru bitirire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bitiri vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: nct] (Mol; fam) 1 A mătrăși. 2 A alunga.
bitirésc v. tr. (rut. pitirĭati, compus ca și poteră și interesc). Mold. Sud. Fam. Mătrășesc, mătur, alung. izgonesc: pe servitoru cel obraznic stăpînu cel noŭ l-a și bitirit. – În Bc. Suc. „titiresc, așez încet (de ex. fînu), deretic”. – V. bichiresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bitirire
bitirire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||