2 definiții pentru bitiri
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bitiri vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: nct] (Mol; fam) 1 A mătrăși. 2 A alunga.
bitirésc v. tr. (rut. pitirĭati, compus ca și poteră și interesc). Mold. Sud. Fam. Mătrășesc, mătur, alung. izgonesc: pe servitoru cel obraznic stăpînu cel noŭ l-a și bitirit. – În Bc. Suc. „titiresc, așez încet (de ex. fînu), deretic”. – V. bichiresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bitiri
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)