O definiție pentru bineînțelegere
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a bineînțelege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bineînțeleg, 3 sg. bineînțelege
Intrare: bineînțelegere
bineînțelegere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||