2 definiții pentru bindit
Explicative DEX
bindi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: nct] (Reg) 1-2 A (se) îndesa. 3-4 A (se) îngrămădi.
bindésc (mă) v. refl. Fc. Mă îndes, mă grămădesc: lumea se bindește în cafenea. V. bindisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bindit
bindit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||