opțiuni
  • info

5 definiții pentru bilanțier (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BILANȚIER, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

BILANȚIER, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.

bilanțier, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: bilanț + -ier] 1 a De bilanț (1). 2 a Referitor la bilanț (1). 3-4 a Întocmit pe baza (sau în vederea) bilanțului (1). 5 a (Îs) Contabil ~ Contabil specializat în bilanțuri (1). 6 sn Registru cu bilanțuri (1).

bilanțier, -ă adj., s.n. (econ.) 1 adj. Care are caracter de bilanț; care se referă la bilanț. 2 s.n. Registru de înscriere a bilanțurilor. 3 adj. Contabil bilanțier = contabil specializat în bilanțuri. • sil. -ți-er. pl. -i, -e. /<it. bilanciere.

BILANȚIER, -Ă I. adj. cu caracter de bilanț. II. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor. (< it. bilancierre)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bilanțier s. n. (sil. -ți-er), pl. bilanțiere

Intrare: bilanțier (s.n.)
bilanțier2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ți-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierul
  • bilanțieru‑
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierele
genitiv-dativ singular
  • bilanțier
  • bilanțierului
plural
  • bilanțiere
  • bilanțierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bilanțier, bilanțieresubstantiv neutru

  • 1. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Bilanț + sufix -ier. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.