BIGĂ, bigi, s. f. Macara cu un braț oscilant, articulat la partea inferioară și comandat prin cabluri, folosită în construcții și la bordul navelor. – Din fr. bigue.

bigă¹ sf [At: LTR / Pl: bigi / E: fr bigue] 1 Aparat pentru încărcat și descărcat mărfuri în porturi, format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută cu scripeți. 2 (Arg) Penis.

bigă¹ s.f. 1 Macara specială întrebuințată la bordul navelor pentru încărcarea sau descărcarea mărfurilor. 2 (arg.) Penis. • pl. bigi. /<fr. bigue.

*BIGĂ sf. ⛵ Grindă de lemn prinsă la un capăt de cercul catartului și prevăzută cu o macara; servește pentru descărcarea mărfurilor (🖼 478) [fr. bigue].

BIGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.^[1]

BIGĂ, bigi, s. f. Aparat de ridicat, instalat pe bordul navelor. – Fr. bigue.

BIGĂ¹ s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].

BIGĂ¹ s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)

BIGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue

bigă² (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

bigă¹ (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

bigă (macara) s. f., g.-d. art. bigii; pl. bigi

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.