3 definiții pentru bifă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIFĂ, bife, s. f. Mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate. – De la bifa.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bifă s. f., g.-d. art. bifei; pl. bife
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bifă s. f., g.-d. art. bifei; pl. bife
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Intrare: bifă
bifă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bifă, bifesubstantiv feminin
- 1. Mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate. DEX '09
etimologie:
- bifa. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.