11 definiții pentru bicuspid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BICUSPID, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) Cu două vârfuri. – Din fr. bicuspide.

bicuspid, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~izi, ~e / E: fr bicuspide] (D. unele formații anatomice) Cu două vârfuri.

bicuspid, -ă adj. (despre formații anatomice) Care are două vîrfuri. În inimă există o valvulă bicuspidă. • pl. -izi, -ide. /<fr. bicuspide; cf. lat. bis „de două ori”, cuspis, -ĭdis „vîrf”.

BICUSPID, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) cu două vârfuri. – Din fr. bicuspide.

BICUSPID, -Ă adj. (Despre o formație anatomică) Cu două vîrfuri. [Pl. -zi, -de. / < fr. bicuspide, cf. lat. bis – două, cuspis – vîrf].

BICUSPID, -Ă adj. (anat.) cu două vârfuri. (< fr. bicuspide)

bi- Elem. de compunere „de două ori”, „dublu”. • și bis-. /<fr. bi-; cf. lat. bis „de două ori”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bicuspid adj. m., pl. bicuspizi; f. bicuspi, pl. bicuspide

bicuspid adj. m., pl. bicuspizi; f. bicuspidă, pl. bicuspide

bicuspid adj. m., pl. bicuspizi; f. sg. bicuspidă, pl. bicuspide

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-.~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.

Intrare: bicuspid
bicuspid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicuspid
  • bicuspidul
  • bicuspidu‑
  • bicuspi
  • bicuspida
plural
  • bicuspizi
  • bicuspizii
  • bicuspide
  • bicuspidele
genitiv-dativ singular
  • bicuspid
  • bicuspidului
  • bicuspide
  • bicuspidei
plural
  • bicuspizi
  • bicuspizilor
  • bicuspide
  • bicuspidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bicuspid, bicuspiadjectiv

  • 1. (Despre unele formații anatomice) Cu două vârfuri. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.