BIBLIOLOG, -Ă, bibliologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în bibliologie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliologue.

bibliolog, ~ă smf [At: DEX² / P: ~bli-o~ / Pl: ~ogi, -oge / E: fr bibliologue] Specialist în bibliologie.

bibliolog, -ă s.m., s.f. (bibl.) Specialist în bibliologie. • sil. -bli-o-. pl. -gi, -ge. /<fr. bibliologue.

BIBLIOLOG, -Ă, bibliologi, -ge, s. m. și f. Specialist în bibliologie. [Pr.: bli-o-] – Din fr. bibliologue.

BIBLIOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în bibliologie. [Pron. -bli-o-. / < fr. bibliologue].

BIBLIOLOG, -Ă s. m. f. specialist în bibliologie. (< fr. bibliologue)

BIBLIOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în bibliologie. /<fr. bibliologie

bibliologă s. f. (sil. -bli-o-), pl. bibliologe

BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil₁), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie₁), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man₁), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.