15 definiții pentru bibilică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bibili sf [At: MARIAN, O. III, 273 / V: pipi~ / Pl: ~ici / E: ns cf bg биба, srb biba] 1 Pasăre domestică din familia fasianidelor cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte Si: găină-de-mare, găină-cu-mărgăritare, (Trs) bibiță, câță, pichere, pichiriță, pichie, (Buc) pică, pichiură, pipică (Numida meleagris). 2 (Reg) Plantă erbacee cu flori pestrițe cu pete albe, violete sau roșii (Fritillaria meleagris). corectată

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris)Cf. bg., sb. biba.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris).Cf. bg., scr. biba.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. Pasăre domestică, de mărimea unei găini, cu penele negre-cenușii împestrițate cu pete albe rotunde și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris); (regional) pichere. În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau...păsări carea duceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87. Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris).Comp. bg., sb. biba.

BIBILÍCĂ ~ci f. Pasăre domestică de talie medie, având penajul cenușiu, împestrițat cu alb, și o proeminență cornoasă mai sus de cioc. /cf., bulg., sb. biba

bibilică (pipilică) f. 1. pasăre ceva mai mare decât găina, originară din Africa, turbulentă și gâlcevitoare; penișul ei albastru cenușiu e presărat cu pete albe (Numida meleagris); 2. nume de dragoste (cf. puică): acu aide, bibilico, să ne culcăm CAR. [Onomatopee ce reproduce țipătul ei pătrunzător]. ║ f. mică plantă ce se cultivă pentru frumoasele sale flori pestrițe (de unde numele-i) cu pătrate albe, violete sau roșii (Tritillaria meleagris).

bibilícă f., pl. ĭ (rudă cu bg. biba = púĭko, curcă). Vest. Pichire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci

bibilícă s. f., g.-d. art. bibilícii; pl. bibilíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBILÍCĂ s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin OIt.) câță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.

BIBILI s. 1. (ORNIT.; Numida meleagris) (reg.) găină-cu-mărgăritare, găină-de-mare, (prin Transilv.) bibiță, (prin Olt.) cîță, (prin Ban.) pică, (prin Mold. și Bucov.) pichere, pichie, pichiriță, (prin Ban.) pipică, (Transilv.) pirchiță. 2. (BOT.; Fritillaria meleagris) (reg.) coroană, lalea.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bibilícă (-ci), s. f.1. Pasăre de mărimea unei găini cu pene cenușii împestrițate cu alb. – 2. Plantă liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilică” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (bărbătuș al bibilicii).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bibilică, bibilici s. f. fetiță.

Intrare: bibilică
bibilică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibili
  • bibilica
plural
  • bibilici
  • bibilicile
genitiv-dativ singular
  • bibilici
  • bibilicii
plural
  • bibilici
  • bibilicilor
vocativ singular
plural

bibilică Fritillaria numida

  • 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pichere 2 exemple
    exemple
    • În grădina împresurată cu gard mărunt se plimbau... păsări care aduceau cu bibilica și curcanul. PAS, L. I87.
      surse: DLRLC
    • Strînsă în fusta ei cu picățele, bibilica (picherea) aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, L. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris).
    surse: DEX '09

etimologie: