beșicoásă f., pl. e (d. beșicos; lat. vesicosus, pop. vissicosus). Un copăcel cu florĭ galbene din neamu salcîmului (colutea arborescens). Un fel de garofă (silene inflata).

BEȘICOÁSĂ (< beșică „bășică”) s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2-3 m, cu frunze imparipenat-compuse, flori galbene dispuse în raceme axiliare și fructe păstăi („Colutea arborescens”).

COLUTEA L., COLUTEA, BEȘICOAȘĂ, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa de S pînă în Himalaia, 10-12 specii cu flori galbene sau maro, în raceme axilare, cu peduncul lung, Fruct, păstaie pețiolată, pieloasă, uneori cu vîrf bifurcat. Frunze imparipenate, foliole eliptice, nepenate, în număr de 7-13, frunze auxiliare mici. Arbuști cu scoarță filamentoasă sau în fîșii, cca 4 m înălțime.