8 definiții pentru beteag (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

beteág smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

BETEÁG ~eágă (~égi, ~ége) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteág adj. m., s. m., pl. betégi; f. sg. beteágă, pl. betége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEÁG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

Intrare: beteag (s.m.)
substantiv masculin (M38)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteag
  • beteagul
  • beteagu‑
plural
  • betegi
  • betegii
genitiv-dativ singular
  • beteag
  • beteagului
plural
  • betegi
  • betegilor
vocativ singular
  • beteagule
  • betege
plural
  • betegilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beteag, -ă beteag (2) beteagă popular

  • 1. (Om) infirm, schilod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infirm invalid, -ă schilod 8 exemple
    exemple
    • Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8.
      surse: DLRLC
    • Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99.
      surse: DLRLC
    • Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113.
      surse: DLRLC
    • figurat Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65.
      surse: DLRLC
    • Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173.
      surse: DLRLC
    • Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122.
      surse: DLRLC
    • Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429.
      surse: DLRLC
    • [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolnav, -ă nesănătos suferind 2 exemple
    exemple
    • Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.
      surse: DLRLC

etimologie: