3 definiții pentru bestiar (loc)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bestiar1 s.m., s.n. 1 s.m. (în Roma antică) Gladiator, prizonier de război sau răufăcător care lupta cu fiarele sălbatice în arene sau în circuri. 2 s.n. Loc în care sînt închise animale sălbatice. • sil. -ti-ar. pl. m. -i, n. -e. /<lat. bestiarius, -ii, fr. bestiaire.
bestiar2 s.n. 1 (Gen de) lucrare didactică medievală, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri despre animale reale sau imaginare care reprezintă alegoric viciile sau calitățile umane. 2 Iconografie animalieră a unei opere sau a unui ansamblu de opere. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. bestiaire, lat. bestiarius, -a, -um.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BESTIAR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: bes-ti-ar
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bestiar, bestiaresubstantiv neutru
- 1. Loc în care sunt închise animale sălbatice. MDN '00
etimologie:
- bestiarius MDN '00
- bestiaire MDN '00