bertă sf [At: CV, 1949, nr 7, 33 / P: ~te / E: fr berthe] (Mol) Broboadă mare de lână, cu ciucuri, purtată pe umeri sau pe cap.

bertă s.f. Broboadă mare de lînă cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. • pl. -e. /<fr. berthe.

*BERTĂ (pl. -te) sf. Mold. 🎩 Broboadă de lînă (cu ciucuri) purtată de fete la țară [fr. berthe].

BERTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

BERTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.

BERTĂ s.f. Broboadă croșetată din lînă, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe].

BERTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe)

BERTĂ ~e f. reg. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. /<fr. berthe

bertă f. Tr. basma de lână cu care fetele țărance își leagă capul. [Ung. BÉRTA].

bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic.

bertă (reg.) s. f., g.-d. art. bertei; pl. berte

bertă (reg.) s. f., g.-d. art. bertei; pl. berte

bertă s. f., g.-d. art. bertei; pl. berte

bertă (berte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.^[1]