11 definiții pentru berechet (belșug)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

berechet [At: DIONISIE, ap. ȘIO / Pl: ~uri sn, ~eți sm / E: tc bereket] 1 sn (Adesea în leg. cu „spor”, mai ales în urări) Belșug. 2 av Din belșug Si: din abundență. 3 sn Prosperitate (neașteptată). 4 sm (Irg) Om care aduce noroc. 5 sm (Îvp) Om șiret și mincinos. Si: pleșcar, haimana. corectată

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s. n., (3, 4) berecheți, s. m. (Reg.) 1. S. n. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. S. m. (Ir.) Om care aduce belșug, noroc. 4. S. m. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din tc. bereket.

BERECHÉT1 s. n. (Mai ales în urări, adesea în legătură cu «spor») 1. Belșug, abundență. Spor și berechet! ◊ (Adverbial) Din abundență, din belșug, cu îmbelșugare. Vara-nclină Spre toamnă cumpăna încet. Va fi o toamnă grea de roadă, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat... de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. CREANGĂ, A. 161.

BERECHÉT, (1, 2) s. n., (3, 4) berecheți, s. m. 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). Se mirau țăranii ce berechet i-a găsit (CREANGĂ). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. (Fam.) Pungaș, coțcar, potlogar. – Tc. bereket.

BERECHÉT1 n. pop. 1) și adverbial Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; belșug; bogăție; abundență; îndestulare. A avea timp ~. 2) Situație înfloritoare (provenită pe neașteptate); prosperitate. /<turc. bereket

berechet n. 1. noroc: se mirau țăranii ce berechet i-au găsit CR.; 2. belșug: are bani berechet; 3. fig. (și ironic), șiret, om nu glumă: știu că ești berechet bun CR. [Turc. BEREKET].

berechét n., pl. ar fi urĭ (turc. [d. ar.] bereket, binecuvîntarea luĭ Dumnezeŭ, abundanță). Fam. Abundanță, belșug: acest an e berechet de poame. Fig. Iron. Om ușor de întîlnit, potlogoar, pungaș: ce maĭ berechet de om! Adv. În abundanță, din belșug: era mâncare berechet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berechét3 (belșug, noroc) (reg.) s. n., pl. berechéturi

berechét (belșug) s. n., pl. berechéturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berechét s. m. – Abundență, belșug. – Mr. birichete, megl. birichet. Tc. bereket (Roesler 589; Șeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπερεϰέτι, alb. bereket „recoltă”, bg. bereket „abundență”. Uzul adv. este cel mai obișnuit.

Intrare: berechet (belșug)
berechet1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berechet
  • berechetul
  • berechetu‑
plural
  • berecheturi
  • berecheturile
genitiv-dativ singular
  • berechet
  • berechetului
plural
  • berecheturi
  • berecheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berechet (belșug) regional

etimologie: