BERBECAR, berbecari, s. m. (Rar) Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

berbecar¹ sn [At: N. REV. R III, 1910, 85 / Pl: ~e / E: berbec + -ar] (Reg) Cojoc lung cu lână mare Cf sarică, burcă.

berbecar² sm [At: H IV, 155 / V: bărbăcariu, bârbâc~^[1] / Pl: ~i / E: berbec + -ar] 1 Păstor de berbeci (1). 2 Epitet dat unuia dintre cei trei Filipi. 3 (Îvp) Sărbătoare celebrată pe 26 septembrie.

berbecar¹ s.m. 1 Păstor de berbeci. 2 (înv.,pop.) Sărbătoare populară celebrată pe 26 septembrie. • pl. -i. /berbec + -ar.

berbecar² s.n. (reg.) Cojoc lung, cu lîna mare. • pl. -e. /berbec + -ar.

BERBECAR sm. 1 🐑 Ciobanul care păzește și duce la păscut cîrdul de berbeci ¶ 2 pl. 📆 pop. Filipii de toamnă pe care-i ține poporul în zilele de 26 Septemvrie, spre a feri berbecii de lupi (MAR.) [lat. vulg. berbicarius].

BERBECAR, berbecari, s. m. Păstor de berbeci (I 1). – Berbec + suf. -ar.

BERBECAR ~i m. rar Păstor de berbeci. /berbec + suf. ~ar

berbecar m. 1. păstor de berbeci; 2. pl. (cei trei), numele celor trei Filipi de toamnă care se serbează de popor dela 26-28 Octomvrie (spre a feri berbecii de lupi).

berbecár m. (d. berbece, ca și fr. berger, păstor, lat. vervecarius, mlat. berbicarius). Cioban de berbecĭ (despărțițĭ de oĭ după Sfînta Maria). Epitetu unuia din cei trei Filipĭ de toamnă, pe care-l sărbează țăranii la 26 Septembre.

bărbăcar sm vz berbecar

berbecar (rar) s. m., pl. berbecari

berbecar (rar) s. m., pl. berbecari

berbecar s. m., pl. berbecari