5 definiții pentru beoțian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beoțian, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr béotien] 1-2 smf, a (Persoană) din Beoția. 3 a (Liv; înv; nrc) Greoi la minte.

BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].

BEOȚIÁN, -Ă adj., s. m. f. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale. (< fr. béotien)

beoțian m. 1. locuitor din Beoția; 2. fig. om stupid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beoțián s. m., adj. m. pl. beoțiéni; f. sg. beoțiánă, pl. beoțiéne

Intrare: beoțian (s.m.)
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beoțian
  • beoțianul
  • beoțianu‑
plural
  • beoțieni
  • beoțienii
genitiv-dativ singular
  • beoțian
  • beoțianului
plural
  • beoțieni
  • beoțienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)