6 definiții pentru belșugos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

belșugos, ~oa a [At: CANTEMIR, HR. 216 / V: biș~, bilș~, bivș~ / E: belșug + -os, cf mg böséges[1]] (Reg) Abundent.

  1. etimonul corect ortografiat este bőséges Ladislau Strifler

belșugós v. îmbelșugat.

îmbelșugat, ~ă a [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 144/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbelșuga] 1 Care există din belșug Si: abundent, bogat, (reg; rar) îmbelșugător (1). 2 (Pex) Care are din abundență din cele necesare Si: abundent, bogat, îndestulat, (reg; rar) îmbelșugător (2).

îmbelșugat, -ă adj. Abundant. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BELȘUGÓS adj. v. abundent, bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos.

belșugos adj. v. ABUNDENT. BOGAT. BUN. ÎMBELȘUGAT. ÎNDESTULAT. MARE. MĂNOS.

Intrare: belșugos
belșugos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • belșugos
  • belșugosul
  • belșugosu‑
  • belșugoa
  • belșugoasa
plural
  • belșugoși
  • belșugoșii
  • belșugoase
  • belșugoasele
genitiv-dativ singular
  • belșugos
  • belșugosului
  • belșugoase
  • belșugoasei
plural
  • belșugoși
  • belșugoșilor
  • belșugoase
  • belșugoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)