2 definiții pentru bejenărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.
bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bejenărire
bejenărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |