2 definiții pentru bejenărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bejenărì v. a lua fuga, a emigra: au bejenărit toți Românii de spaimă OD.

bejenărésc (est) și bă- (vest.) v. intr. (d. bejenar). Mă aflu în bejenie. Vechĭ și refl.

Intrare: bejenărire
bejenărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bejenărire
  • bejenărirea
plural
  • bejenăriri
  • bejenăririle
genitiv-dativ singular
  • bejenăriri
  • bejenăririi
plural
  • bejenăriri
  • bejenăririlor
vocativ singular
plural