2 definiții pentru begard
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
begard s.m. Membru al unei mișcări catolice reformatoare, apărută în Flandra în sec. 13, ulterior declarată eretică. • pl. -zi. /<fr. bégard.
BEGARD s. m. membru al societăților mistice care se formau în sec. XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. (< fr. bégard)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: begard
begard substantiv masculin
| substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
begard, begarzisubstantiv masculin
- 1. Membru al societăților mistice care se formau în secolul XIII în scopul atingerii perfecțiunii evanghelice. MDN '00
etimologie:
- bégard MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.