BICISNICIE s. f. v. becisnicie.

BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. [Var.: bicisnicie s. f.] – Becisnic + suf. -ie.

becisnicie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 180 / Pl: ~ii / E: becisnic + -ie] (Pop) 1 Ticăloșie. 2 Stare a omului becisnic.

becisnicie s.f. (pop.) 1 Slăbiciune fizică, neputință. 2 Nemernicie, ticăloșie. • pl. -ii. g. -d. -iei. /becisnic + -ie.

BECISNICIE, Mold. BICISNICIE, ‡BEZCISNICIE sf. 1 Starea omului prăpădit, nevoiaș; păcătoșie, netrebnicie, nemernicie: nebunul e în stare să facă o așa becisnicie (ISP.) ¶ 2 ‡Necinste, ocară, rușine: cine numai al său bine și fericire cearcă, a tuturor răul și bezcisnicia pofteaște (CANT.) [becisnic].

BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.

BECISNICIE, becisnicii, s. f. (Rar) 1. Neputință, slăbiciune fizică. 2. Nemernicie, netrebnicie, ticăloșie. Unde să calce ea cuvintul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? ISPIRESCU, L. 309.

BECISNICIE, becisnicii, s. f. 1. Slăbiciune fizică; neputință. 2. Nemernicie, ticăloșie. – Din becisnic + suf. -ie.

BECISNICIE f. 1) Stare de becisnic; lipsă de putere; neputință. 2) Faptă de becisnic. [Art. becisnicia; G.-D. becisniciei; Sil. -ci-e] /becisnic + suf. ~ie

becisnicie f. starea celui becisnic: imbecilitate.

becisnicíe f. Slăbiciune sufletească orĭ trupească. – Și bi-.

!bicisnicie (înv.) s. f., art. bicisnicia, g.-d. art. bicisniciei; pl. bicisnicii, art. bicisniciile (desp. -ci-i-)

bicisnicie v. becisnicie.

becisnicie / bicisnicie (înv.) s. f., art. becisnicia / bicisnicia, g.-d. art. becisniciei / bicisniciei; pl. becisnicii / bicisnicii, art. becisniciile / bicisniciile

becisnicie s. f., art. becisnicia, g.-d. art. becisniciei; pl. becisnicii, art. becisniciile

BECISNICIE s. v. abjecție, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, neputință, netrebnicie, slăbiciune, ticăloșie.

becisnicie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INCAPACITATE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NEPUTINȚĂ. NETREBNICIE. SLĂBICIUNE. TICĂLOȘIE.

becisnicie, becisnicii, (beciznicie), s.f. Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192). – Din becisnic + suf. -ie.

becisnicie, becisnicii, (beciznicie), s.f. – Starea omului becisnic; ticăloșie: „Du-te-n beciznicie și nu tot vorbi bazaconii, că tu pre multe știi” (Bilțiu, 1999: 192; Oncești). – Din becisnic + suf. -ie.