26 de definiții pentru becisnic (adj.) bicisnic biciznic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becísnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicísnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), bicíznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicísnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECÍSNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

becisnic a. care nu-i bun de nimica: 1. nevoiaș, slăbănog; 2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].

becísnic, -ă adj. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În est bi-.

bicísnic, ~ă smf, a, av vz becisnic corectată

BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă adj. v. becisnic.

BICÍZNIC, -Ă adj. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă, adj. v. becisnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici / bicísnici; adj. f., s. f. becísnică / bicísnică, pl. becísnice / bicísnice

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECÍSNIC adj. v. bolnăvicios.

BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.

becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.

Becisnic ≠ viguros, vânjos, vânos, voinic, zdravăn


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

becísnic (becísnică), adj.1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

becísnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. – Necinstit, nelegiuit: „Cu omuțu’ care-i lotru, / Trăi-ai și-n verde codru; / Da’ cu care-i becizníc, / Da’-i muri și-n biușâg” (Bilțiu, 2006: 93). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” < bezǔ „fără” și čǐstǐ „cinste” (Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, Scriban); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).

Intrare: becisnic (adj.)
becisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
  • becisnică
  • becisnica
plural
  • becisnici
  • becisnicii
  • becisnice
  • becisnicele
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
  • becisnice
  • becisnicei
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
  • becisnice
  • becisnicelor
vocativ singular
plural
bicisnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
  • bicisnică
  • bicisnica
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
  • bicisnice
  • bicisnicele
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
  • bicisnice
  • bicisnicei
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
  • bicisnice
  • bicisnicelor
vocativ singular
plural
biciznic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
  • biciznică
  • biciznica
plural
  • biciznici
  • biciznicii
  • biciznice
  • biciznicele
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
  • biciznice
  • biciznicei
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
  • biciznice
  • biciznicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

becisnic, -ă becisnic (2) becisnică bicisnic (2) bicisnică biciznic (2) biciznică

etimologie: