16 definiții pentru becisnic (s.m.) bicisnic biciznic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becísnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicísnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), bicíznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicísnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECÍSNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

bicísnic, ~ă smf, a, av vz becisnic corectată

BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici / bicísnici; adj. f., s. f. becísnică / bicísnică, pl. becísnice / bicísnice

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.

becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.

Intrare: becisnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becisnic
  • becisnicul
  • becisnicu‑
plural
  • becisnici
  • becisnicii
genitiv-dativ singular
  • becisnic
  • becisnicului
plural
  • becisnici
  • becisnicilor
vocativ singular
  • becisnicule
  • becisnice
plural
  • becisnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicul
  • bicisnicu‑
plural
  • bicisnici
  • bicisnicii
genitiv-dativ singular
  • bicisnic
  • bicisnicului
plural
  • bicisnici
  • bicisnicilor
vocativ singular
  • bicisnicule
  • bicisnice
plural
  • bicisnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciznic
  • biciznicul
  • biciznicu‑
plural
  • biciznici
  • biciznicii
genitiv-dativ singular
  • biciznic
  • biciznicului
plural
  • biciznici
  • biciznicilor
vocativ singular
  • biciznicule
  • biciznice
plural
  • biciznicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

becisnic, -ă becisnic (2) becisnică bicisnic (2) bicisnică biciznic (2) biciznică

etimologie: