BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

barbișon sn [At: DELAVRANCEA, S. 123 / Pl: ~oane / E: fr barbichon] Barbișă.

barbișón s.n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc, țăcălie, (înv.) barbișă. • pl. -oane. / <fr. barbichon.

*BARBIȘON (pl. -oane) sn. Bărbuță ascuțită împrejurul bărbiei (🖼 305): gras, gros și rumen... cu un ~ negru și lung (DLVR.) [fr. barbichon].

BARBIȘON, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.

BARBIȘON, barhișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai în vîrful bărbiei; cioc, țăcălie. Conul lancu... s-a oprit la porți și a stat de vorbă cu oamenii... bătîndu-i pe umăr și mîngîindu-și barbișonul. PAS, Z. I 212. Căpitanul... se trăgea necontenit de barbișonul său negru și lung. DELAVRANCEA, S. 123.

BARBIȘON, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vîrful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.

BARBIȘON s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].

BARBIȘON s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)

BARBIȘON ~oane n. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon

barbișon n. stuf de barbă la bărbie.

*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).

barbișon s. n., pl. barbișoane

barbișon s. n., pl. barbișoane

barbișon s. n., pl. barbișoane

BARBIȘON s. v. cioc.

BARBIȘON s. bărbuță, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă.

barbișon (barbișoane), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.