opțiuni
  • info

12 definiții pentru bandură (instrum.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDURĂ2, banduri, s. f. (Rar) Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră (2) scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

bandură2 sf [At: CERNE, D. M. / Pl: ~re / E: ucr бандура] Instrument muzical popular ucrainean, asemănător unei chitare cu gâtul scurt, cu 8 până la 24 de coarde, dintre care doar unele sunt întinse pe gâtul instrumentului.

bandúră2 s.f. (muz.) Instrument muzical popular ucrainean, asemănător cu o chitară cu gîtul scurt, prevăzut cu 8 pînă la 24 de coarde, care emite sunete prin ciupire. • pl. -i. /<ucr. бандура.

BANDURĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. – Din ucr. bandura.

BANDURĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean, avînd 8 pînă la 24 de coarde. Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284.

BANDURĂ2, banduri, s. f. Instrument muzical ucrainean cu 8 pînă la 24 de coarde. – Ucr. bandura.

BANDURĂ s.f. Instrument muzical ucrainean de formă ovală, cu o tastieră scurtă și cu 8 pînă la 24 de coarde. [< rus. bandur].

BANDURĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura)

BANDURĂ ~i f. Instrument muzical popular ucrainean, prevăzut cu coarde care emit sunete prin ciupire. /<ucr. bandura

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bandură2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandurii; pl. banduri

bandură2 (instrument muzical) (rar) s. f., g.-d. art. bandurii; pl. banduri

bandură (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandurii; pl. banduri

Intrare: bandură (instrum.)
bandură2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandură
  • bandura
plural
  • banduri
  • bandurile
genitiv-dativ singular
  • banduri
  • bandurii
plural
  • banduri
  • bandurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandură, bandurisubstantiv feminin

  • 1. rar Instrument muzical popular ucrainean cu o tastieră scurtă și cu 8 până la 24 de coarde. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Doi copii de casă... care cîntaseră pînă atunci din bandură și țimbală, se ridicară și ieșiră. SADOVEANU, Z. C. 284. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.