2 definiții pentru bandotecar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bandotecár, -ă s.m., s.f. Persoană care are în grijă o bandotecă. • pl. -i, -e. /bandotecă + -ar.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bandotecar s. m., pl. bandotecari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bandotecar
bandotecar substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)