22 de definiții pentru bandă (grup) band


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bándă1 sf [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 184 / Pl: ~de / E: fr bande, it banda, ger Banda] 1 (Înv) Ceată de soldați care luptă sub aceeași bandieră (2). 2 Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. 3 (Fam) Gmp de prieteni mereu împreună. 4 Trupă de muzicanți. 5 Fanfară. 6 Taraf de lăutari.

BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (mai ales rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; șleahtă, clică. Bandă de hoți.În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni care apar mereu împreună. De cînd ești în bandat noastră, ești în fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92. 2. (De obicei cu determinarea «de lăutari») Trupă, de muzicanți, taraf de lăutari. Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111. Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107. ◊ Bandă militară = fanfară. 3. (Învechit) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. V. ceată. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113. – Pl. și: (2, regional) bănzi (RETEGANUL, P. I 7).

BÁNDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande.

BÁNDĂ1 s.f. 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band].

BÁNDĂ1 s. f. 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

BÁNDĂ1 ~e f. 1) Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. ~ veselă. 3) Trupă de muzicanți. [G.-D. bandei] /<fr. bande, germ. Bande

bandă f. 1. (pl. bande) ceată, reunire de indivizi sub aceaș căpetenie: bandă de hoți, bandă de lăutari; 2. (pl. benzi) legătură, fășie de hârtie sau de stofă lungă și îngustă: trimit sub bandă o carte; 3. margine la o țesătură.

*2) bándă f., pl. e (fr. bande și it. banda, d. got. bandi, steag. V. bandieră, bandit, contrabandă). Ceată (trupă) de hoți orĭ de lăutarĭ. V. taraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bándă1 (grup) s. f., g.-d. art. bándei; pl. bánde

bándă (grup) s. f., g.-d. art. bándei; pl. bánde

bandă, pl. bande («grupuri»)

bandă, bande (de tâlhari) și benzi (de hârtie).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÁNDĂ s. 1. (peior.) cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuță. 2. v. ceată.

BANDĂ s. 1. (peior.) cîrdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (Borfașii formau o ~.) 2. buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bándă (-de), s. f. – Ceată, grup. – Mr. bandă. Fr. bande, it. banda. Pl. benzi, este f. rar. Cf., tc., bg. banda, ngr. μπάντα (› mr.), din it. (Ruffini 334).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bándă, bande, s.f. – 1. Formație de ceterași, taraf: „Cu trei-patru ceteraș, / Cu băndzâle din oraș” (Papahagi, 1925: 229). 2. Fanfară, orchestră militară (DRT, 2010). 3. Ceată de răufăcători. – Din germ. Bande „bandă, ceată; orchestră”, fr. bande, it. banda „bandă, grup; fanfară” (DEX, MDA).

bándă, bande, s.f. – Orchestră, ceterași (Memoria 2004). – Din germ. Bande „bandă, ceată” (DEX).

Intrare: bandă (grup)
bandă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandă
  • banda
plural
  • bande
  • bandele
genitiv-dativ singular
  • bande
  • bandei
plural
  • bande
  • bandelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • band
  • bandul
  • bandu‑
plural
  • banduri
  • bandurile
genitiv-dativ singular
  • band
  • bandului
plural
  • banduri
  • bandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bandă (grup) band

  • 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: clan clică gașcă șleahtă 2 exemple
    exemple
    • Bandă de hoți.
      surse: DLRLC
    • În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. glumeț Grup de prieteni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • De cînd ești în banda noastră, ești în fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113.
  • 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: taraf 2 exemple
    exemple
    • Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111.
      surse: DLRLC
    • Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Plural și: (pentru sensul (3.)) bănzi.
    surse: DLRLC
  • comentariu Varianta band se folosește numai pentru sensul (3.).
    surse: DN

etimologie: