4 definiții pentru bancrutat bancrotat (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrutat1 sn [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~uri / E: bancruta] Falimentare.

bancrutat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~ați, ~e / E: bancruta] Care a dat faliment.

bancrotat2, ~ă a vz bancrutat2

bancrotat1 sn vz bancrutat1

Intrare: bancrutat
bancrutat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatul
  • bancruta
  • bancrutata
plural
  • bancrutați
  • bancrutații
  • bancrutate
  • bancrutatele
genitiv-dativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatului
  • bancrutate
  • bancrutatei
plural
  • bancrutați
  • bancrutaților
  • bancrutate
  • bancrutatelor
vocativ singular
plural
bancrotat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatul
  • bancrota
  • bancrotata
plural
  • bancrotați
  • bancrotații
  • bancrotate
  • bancrotatele
genitiv-dativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatului
  • bancrotate
  • bancrotatei
plural
  • bancrotați
  • bancrotaților
  • bancrotate
  • bancrotatelor
vocativ singular
plural
bancrutat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatul
plural
  • bancrutaturi
  • bancrutaturile
genitiv-dativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatului
plural
  • bancrutaturi
  • bancrutaturilor
vocativ singular
plural
bancrotat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatul
plural
  • bancrotaturi
  • bancrotaturile
genitiv-dativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatului
plural
  • bancrotaturi
  • bancrotaturilor
vocativ singular
plural