BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

banchet¹ sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment Si: ospăț, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieții (sau al lumii) Plăcerile vieții.

banchét² s.n. v. banchetă.

banchét¹ s.n. 1 Masă festivă, dată în cinstea unei persoane sau cu prilejul unui eveniment deosebit; festin. 2 Fig. Banchetul vieții (sau lumii) = plăcerile vieții. • pl. -e, (înv.) -uri. /<fr. banquet, germ. Bankett.

*BANCHET (pl. -ete, -eturi) sn. Ospăț, masă mare, ziafet: ce de mai veselii! ce ~uri! (ALECS.) [fr. banquet].

BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv pentru a sărbători o persoană sau un eveniment; ospăț. Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148. – Pl, și: (învechit) bancheturi (ALECSANDRI, P. I 227).

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

BANCHET s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHET s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHET ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

benchet s.n. (fam.) Petrecere mare. Benchetui începe cu glume late (Russo). • pl. -e, -uri. /<ucr. бенкет.

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) erată

banchet (banchete), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).