balaoacheș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 65 / Pl: ~e / E: bălai + oacheș] 1-2 smf, a (Fir) (Om) negricios. 3 smf (Dep) Țigan.

balaoácheș, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (glum., iron.) (Om) negricios, oacheș; (glum., iron.) balaian. 2 s.m., s.f. (deprec.) Țigan. • pl. -i, -e. /bălai + oacheș.

❍BALAOACHEȘ I. adj. iron. Oacheș: o fi tînărul ~ de azi dimineață (VLAH.). II. sm. iron. Olten. Mold. Poreclă dată Țiganului: Mă, balaoacheșe, dar foaia ta vorbește? (ȘEZ.) [balaur + oacheș].

BALAOACHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (În glumă sau în ironie; despre culoarea feței la oameni) Negricios, oacheș. Era lume amestecată în curtea caretașului Ferenț... Vreo doi erau balaoacheși la față. PAS, L. I 75. Mergem la Peșteră? – Da, și s-a mai mărit caravana, merge și d-l Dan. – N-am onoarea [să-l cunosc]. O fi tînărul balaoacheș de azi-dimineață... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

BALAOACHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (Glumeț sau ir.; despre culoarea feței) Negricios, oacheș. – Din bălai + oacheș.

balaoácheș, -ă adj. (bălaĭ și oacheș). Atribut ironic Țiganilor (fiindcă-s prea oacheșĭ).

bălăoacheș, ~ă a vz balaoacheș

balaoacheș (desp. -oa-) adj. m., s. m., pl. balaoacheși; adj. f., s. f. balaoacheșă, art. balaoacheșa, pl. balaoacheșe

balaoacheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoacheși; adj. f., s. f. balaoacheșă, art. balaoacheșa, pl. balaoacheșe

balaoacheș adj., s. m. → oacheș

BALAOACHEȘ adj. v. brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu.

balaoacheș adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEȘ. TUCIURIU.