balanțiér s.n. v. balansier.

*BALANȚIER (pl. -ere) sn. 1 🔧 Piesă a unut mecanism care prin balanțarea ei, prin mișcarea ei la o egală distanță încoace și încolo, regulează mersul unei pendule sau unei mașini; ~ul unei pendule, limba sau pendulul unui orologiu, unui ceasornic de perete (🖼 307) ¶ 2 ⛹ Baston lung de care se servesc jucătorii pe funie ca să se ție în echilibru (🖼 308): Să ții ~ul cu ochi neadormiți. De frică să nu scapeți de frînghie jos (NEGR.) [fr.].