16 definiții pentru baștină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁȘTINĂ s. f. (În loc. adj. și adv.) De baștină = originar, autohton; din moși-strămoși. – Din bg., sb. baștina.

baștină sf [At: (a. 1596) CUV. D. BĂTR. I, 66./ V: (înv) ~tenă / Pl: ~ni / E: vsl баштина] 1 Proprietate ereditară de mai multe generații în aceeași familie Si: moșie, ocină, ohabă, patrimoniu[1]. 2 (Îla) De ~ Moștenit din moși-strămoși Si: patrimonial. 3 (Pex; îal) Din moși-strămoși. 4 (Pex; îal) Get-beget. corectat(ă)

  1. În original: partimoni. — cata

báștină s.f. 1 Origine. ◇ Loc.adj. De baștină = originar, autohton, de origine. Țara de baștină. ◇ Loc.adj., adv. Din baștină = din moși-strămoși. 2 (înv.) Proprietate ereditară de mai multe generații în aceeași familie. • pl. -i. /<srb. baština, bg. бастина.

BÁȘTINĂ s. f. (În loc. adj. și adv.) De baștină = originar, autohton; din moși-strămoși. – Din bg., scr. baștina.

BÁȘTINĂ s. f. (Rar) Țară de origine, patrie. Carintienii și tirolezii au băut apă din Valea Frumoasei și nu s-au mai întors la baștina lor. SADOVEANU, O. A. II 206. ♦ Origine. Exclusia (= exclusivismul) nu are simpatiile noastre, și am văzut cu părere de rău că în organizarea unei societăți, pentru îndemnarea și agiutorul învățăturii tinerimii, societatea își păstrează banii și simpatiile numai pentru tinerii romîni ce-și dovedesc baștina. RUSSO, O. 98. ◊ (În limba modernă de obicei în loc. adj.) De baștină = de origine, de naștere. Asupra numelui și a locului de baștină nu i-au cercetat cu amănunțime. GALAN, Z. R. 197. Vrei să-mi vinzi răzășia dumitale? Locul meu de baștină? Unde au trăit și murit părinții mei? ALECSANDRI, T. 254. Din baștină = din moși-strămoși. Și eu ani trăit cu Tămădăienii, vînători de dropii din baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan. ODOBESCU, S. III 14.

BÁȘTINĂ s. f. Origine. ♦ Patrie. ◊ Loc. adj. De baștină = autohton. – Bg., sb. baština.

BÁȘTINĂ f. Loc unde s-a născut și trăiește (tot timpul) cineva; pământ natal; patrie. * De ~ a) de loc; originar; b) autohton; moștenit din moși-strămoși. Locuitor de ~ băștinaș; localnic. [G.-D. baștinei] /<bulg., sb. baștina

baștină f. moșie părintească, locul nașterii; de baștină, din acel loc, neaoș. [Bulg. BAȘTINA, moștenire, din BAȘTA, tată (cf. ocină)].

báștină f., pl. ĭ și e (sîrb. baština, moșie moștenită, bg. [ca adj.] „părintească”, baštinĭa, baștină, d. bašta, tată. Orig. e vsl. bratrŭ, bratŭ, de unde și ung. bátya, rom. bacĭ, bade și bădie. [Bern, 1, 45]. V. barat. Cp. cu datină). Vechĭ. Moșie strămoșească, ocină. Azĭ. De baștină, autohton, originar, indigen: om de baștină de acolo, populațiunea de baștină. – Vechĭ și -enă. V. patrie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+baștină (origine) (înv.) s. f., g.-d. art. baștinei

báștină s. f., g.-d. art. báștinei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

báștină (-ni), s. f. – Proprietate moștenită (spre deosebire de bunurile dobîndite). – Mr. bașnă. Cuvînt rom. presupune un sl. *baština, de la bašta „tată” (DAR), de unde trebuie să provină și bg. baštin „patrimonial”, baštinija „patrie”, sb. baština „proprietate”, alb. baštinë. Totuși, Miklosich, Slaw. Elem., 14; Alb. Forsch., I, 15; și Fremdw., 77, consideră cuvîntul străin în sl.Der. băștinaș, s. m. (autohton, indigen).

Intrare: baștină
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baștină
  • baștina
plural
genitiv-dativ singular
  • baștine
  • baștinei
plural
vocativ singular
plural
baștenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baștinăsubstantiv feminin

  • 1. Țară de origine. DLRLC
    sinonime: patrie
    • format_quote Carintienii și tirolezii au băut apă din Valea Frumoasei și nu s-au mai întors la baștina lor. SADOVEANU, O. A. II 206. DLRLC
    • 1.1. Origine. DLRLC
      sinonime: origine
      • format_quote Exclusia (= exclusivismul) nu are simpatiile noastre, și am văzut cu părere de rău că în organizarea unei societăți, pentru îndemnarea și agiutorul învățăturii tinerimii, societatea își păstrează banii și simpatiile numai pentru tinerii romîni ce-și dovedesc baștina. RUSSO, O. 98. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De baștină = din moși-strămoși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Asupra numelui și a locului de baștină nu i-au cercetat cu amănunțime. GALAN, Z. R. 197. DLRLC
      • format_quote Vrei să-mi vinzi răzășia dumitale? Locul meu de baștină? Unde au trăit și murit părinții mei? ALECSANDRI, T. 254. DLRLC
      • format_quote Și eu ani trăit cu Tămădăienii, vînători de dropii din baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.