B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.

b s.m. invar. I 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană ocluzivă bilabială sonoră). 3 Semn grafic pentru această literă (b, B). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul si bemol în țările germanice. 2 (chim.) Simbol pentru bor. 3 (meteor.) Simbol pentru o zonă cu presiune atmosferică scăzută. 4 (fiz.) Simbol pentru inducția magnetică. 5 (fiz.) Simbol pentru bel (b). 6 (chim.) Simbol pentru un complex de vitamine (B). 7 (med.) Numele unei grupe sangvine (B II). • pronunț. și be.

B sm. A doua literă a alfabetului; prima din seria consonantelor; purta în alfabetul cirilic numirea de „buche”.

B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]

B s. m. invar. A treia literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă bilabială sonoră. – Pronunțat: be.

B s. m. invar. A treia^[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.

B m. a doua literă a alfabetului.

b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.

blugi s.m. pl. Pantaloni de tipul blue jeans. • /abr. de la blue je[ans].

!b¹ (literă) [cit. be/bî] s. m. / s. n., pl. m. b / n. b-uri

!b² (sunet) [cit. bî] s. m. / s. n., pl. m. b / n. b-uri

b¹ (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri

b² (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b

B, b s. m. invar. [cit. be]

B (pr. be)

b 1. Numele treptei* a 7-a în gama* de do*, în țările care folosesc nomenclatura muzicală engleză sau germană. Inițial, b. a desemnat treapta a 2-a a scării de la* (A = la), devenind ulterior, în notația alfabetică lat., treapta a 7-a a scării de do. Această treaptă fiind mobilă, unii teoreticieni au păstrat b (mic) pentru si bemol și B (majusculă) pentru si natural. În Germania, b. desemnează, începând din sec. 17, numai si bemol, si fiind notat prin H*. B. (numit B quadratum – fr. B carré), b. (numit rotundum sau molle) precum și B tăiat de o cruce (B cancellatum) au devenit aliterații* (♮ = becar*, ♭ = bemol*, ♯ = diez*). 2. Abrev. pentru bas (III, I). 3. Abrev. (majusculă) pentru bel*.

B s. m. invar. 1. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul si; bemol. 3. Simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.

Wer „A” gesagt hat, muß auch „B” sagen (germ. „Cine a spus «A» trebuie să spună și «B»”) – proverb corespunzător zicalei noastre: Dacă ai intrat în horă trebuie să joci. FOL.