4 definiții pentru bârc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Trs) Crestătură făcută pe bățul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine.

bîrc n., pl. urĭ. Olt. O măsură cĭobănească maĭ mică decît ocaŭa. Trans. Crestătură pe răboj.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.

Intrare: bârc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârc
  • bârcul
  • bârcu‑
plural
  • bârcuri
  • bârcurile
genitiv-dativ singular
  • bârc
  • bârcului
plural
  • bârcuri
  • bârcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barc
  • barcul
  • barcu‑
plural
  • barcuri
  • barcurile
genitiv-dativ singular
  • barc
  • barcului
plural
  • barcuri
  • barcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)