8 definiții pentru bătătorit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătătorít2, ~ă a [At: ȘEZ. III, 150 / Pl: ~iți, ~e / E: bătători] 1 (D. pământ, drum etc.) Tasat2. 2 (D. palme sau tălpi) Care au bătături.

BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut2, bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut2, bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumuseți de verdeață și florile creșteau pe de margine încît atîrnau chiar pe locul bătătorit. POPESCU, B. II 19. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc bătătorit. ȘEZ. III 150. 2. (Despre palme sau mîini) Cu pielea îngroșată, cu bătături. Arăta să fie lucrător după îmbrăcăminte... după mîinile negricioase, bătătorite. PAS, L. I 142. Dar de palme bătătorite ce zici? SADOVEANU, O. VII 297.

BĂTĂTORÍT2, -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători.

bătătúră2, ~ă a vz bătătorit2


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂTĂTORÍT adj. 1. bătucit, bătut, îndesat. (Pământ ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învârtoșat. (Pământ ~.) 3. v. circulat.

BĂTĂTORIT adj. 1. bătut, îndesat, (pop.) bătucit. (Pămînt ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 3. bătut, circulat, frecventat, umblat. (Pe căi ~.)

Intrare: bătătorit (adj.)
bătătorit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătătorit
  • bătătoritul
  • bătătoritu‑
  • bătători
  • bătătorita
plural
  • bătătoriți
  • bătătoriții
  • bătătorite
  • bătătoritele
genitiv-dativ singular
  • bătătorit
  • bătătoritului
  • bătătorite
  • bătătoritei
plural
  • bătătoriți
  • bătătoriților
  • bătătorite
  • bătătoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătătorit (adj.)

etimologie:

  • vezi bătători
    surse: DEX '09 DLRM