12 definiții pentru băni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

băní3 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: mg bánni] 1 vt (Înv) A trata cu cineva. 2 vt (Reg) A nu lăsa pe cineva în pace. 3 vr (Reg) A se căi.

băni2 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 124/21 / Pzi: ~nesc / E: ban2 + -i] 1 Abate bani2 (1). 2 (Reg) A cheltui bani2 (1). 3-4 (Îrg) A scoate bani2 (1) de la cineva (silindu-l).

băní1 [At: HEM 3197 / Pzi: ~nesc / E: ban1 + -i] 1-3 vt A învesti pe cineva cu titlul de ban1 (2, 4, 6). 4-6 vi A exercita funcția de ban1 (3, 6,12).

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A face (pe cineva) ban, a ridica (pe cineva) la treapta de ban. Vodă a bănit pe Golescu. La HEM. 2. Intranz. A exercita funcția de ban. Te-oi ridica Ban la Craiova, Și tu că-i băni, De te ferici. TEODORESCU, P. P. 48.

BĂNÍ, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

băní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 să băneáscă

BĂNI vb. 1. (Ban.) A trata cu cineva, a face o înțelegere. Bĕnuiĕsk. Ago cum aliquo. Tracto. Curam gero. AC, 330. 2. (Mold.) A nu lăsa în pace, a sîcîi, a face mizerii. Pre unii da la închisori, de-i bănea, apoi îi slobozea. N. COSTIN. Variante: bănui (AC, 330). Etimologie: magh. bánni „a trata cu cineva”. Cf. ajunge; zădărî, zăhăi. verb


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

băní, bănésc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.

2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).

băní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănésc, imperf. 3 sg. băneá; conj. prez. 3 sg. și pl. băneáscă

Intrare: băni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băni
  • bănire
  • bănit
  • bănitu‑
  • bănind
  • bănindu‑
singular plural
  • bănește
  • băniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bănesc
(să)
  • bănesc
  • băneam
  • bănii
  • bănisem
a II-a (tu)
  • bănești
(să)
  • bănești
  • băneai
  • băniși
  • băniseși
a III-a (el, ea)
  • bănește
(să)
  • bănească
  • bănea
  • băni
  • bănise
plural I (noi)
  • bănim
(să)
  • bănim
  • băneam
  • bănirăm
  • băniserăm
  • bănisem
a II-a (voi)
  • băniți
(să)
  • băniți
  • băneați
  • bănirăți
  • băniserăți
  • băniseți
a III-a (ei, ele)
  • bănesc
(să)
  • bănească
  • băneau
  • băni
  • băniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)