28 de definiții pentru băjeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

băjeni vr [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/23 / V: (înv) bej~, bejăni, (reg) ~jăni / Pzi: ~nesc / E: bejan] 1-3 (Înv; d. oameni sau o colectivitate) A-și părăsi (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau) a persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (îrg) a (se) băjenări (1-3). corectat(ă)

băjeni vb. IV. refl., intr. (înv.; despre oameni) A-și părăsi, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc.; (înv.) a băjenări. • prez.ind. -esc. și bejăní, bejení vb. IV. /de la băjenie, prin derivare regresivă.

BĂJENI Mold., BEJENI, BEJĂNI vb. refl. (-enesc) – BĂJENĂRI: sfătuiau unii să fugă într’alte țări, alții sfătuiau să se bejănească la munți (NEC.) [băjenie].

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (învechit și arhaizant) A se refugia din calea dușmanilor cotropitori; a-și părăsi căminul, a fugi din cauza jafurilor admiAstrative și a exploatării boierești; a (se) băjenări. (Atestat în forma bejăni) Astăzi [omul] dormita tihnit la vatra lui; mini era nevoit să se bejănească în codri. SADOVEANU, F. J. 458. – Variante: bejeni (SADOVEANU, O. I 515), bejăni vb. IV.

BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie.

A SE BĂJENI mă ~esc intranz. rar A pleca în băjenie; a pribegi. /Din băjenie

A BĂJENI ~esc intranz. rar A se afla în situația de băjenar; a fi băjenar. /Din băjenie

BEJĂNI vb. IV v. băjeni.

BEJENI vb. IV v. băjeni.

BEJENI vb. IV. v. băjeni.

BEJENI vb. (Mold., ȚR) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. A: Satele lui niceodată den calea lor nu se bejenea, cînd trecea pre la Cernăuți ordele în Țeara Leșască. M. COSTIN. Mulți din prostime, bărbați, fămei și copii, au perit de frig, fiind bejeniți. PSEUDO-COSTIN, 12v. Sfătuiau unii să fugă într-alte țări, alții sfătuiau să se bejănească la munți. NECULCE, apud CADE; cf. PSEUDO-COSTIN, 14v; PSEUDO-MUSTE, s.v. băjenit; NECULCE. B: Fiind și țara fugită și băjănită. R. GRECEANU, s. v. băjenit. Cealaltă țară se băjănise toată prin munți. R. POPESCU. Etimologie: bejenie. Vezi și bejenar, bejenări, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejenări. verb corectat(ă)

bejenì v. (învechit) a fugi dinaintea unei invaziuni vrăjmașe.

bejenésc (est) și bă- (vest) v. intr. (d. bejenie). Vechĭ. Mă refugiez de frica dușmanilor care năvălesc. V. refl. Satele luĭ nu se bejenea (Cost. 1, 288). – În est. pop. bejă-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, 3 sg. băjenește, imperf. 1 băjeneam; conj. prez. 1 sg. să băjenesc, 3 să băjenească

băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 să băjenească

băjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. băjenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂJENI vb. v. fugi, pribegi, refugia.

băjeni vb. v. FUGI. PRIBEGI. REFUGIA.

Intrare: băjeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjeni
  • băjenire
  • băjenit
  • băjenitu‑
  • băjenind
  • băjenindu‑
singular plural
  • băjenește
  • băjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjenesc
(să)
  • băjenesc
  • băjeneam
  • băjenii
  • băjenisem
a II-a (tu)
  • băjenești
(să)
  • băjenești
  • băjeneai
  • băjeniși
  • băjeniseși
a III-a (el, ea)
  • băjenește
(să)
  • băjenească
  • băjenea
  • băjeni
  • băjenise
plural I (noi)
  • băjenim
(să)
  • băjenim
  • băjeneam
  • băjenirăm
  • băjeniserăm
  • băjenisem
a II-a (voi)
  • băjeniți
(să)
  • băjeniți
  • băjeneați
  • băjenirăți
  • băjeniserăți
  • băjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • băjenesc
(să)
  • băjenească
  • băjeneau
  • băjeni
  • băjeniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejăni
  • bejănire
  • bejănit
  • bejănitu‑
  • bejănind
  • bejănindu‑
singular plural
  • bejănește
  • bejăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejănesc
(să)
  • bejănesc
  • bejăneam
  • bejănii
  • bejănisem
a II-a (tu)
  • bejănești
(să)
  • bejănești
  • bejăneai
  • bejăniși
  • bejăniseși
a III-a (el, ea)
  • bejănește
(să)
  • bejănească
  • bejănea
  • bejăni
  • bejănise
plural I (noi)
  • bejănim
(să)
  • bejănim
  • bejăneam
  • bejănirăm
  • bejăniserăm
  • bejănisem
a II-a (voi)
  • bejăniți
(să)
  • bejăniți
  • bejăneați
  • bejănirăți
  • bejăniserăți
  • bejăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bejănesc
(să)
  • bejănească
  • bejăneau
  • bejăni
  • bejăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejeni
  • bejenire
  • bejenit
  • bejenitu‑
  • bejenind
  • bejenindu‑
singular plural
  • bejenește
  • bejeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejenesc
(să)
  • bejenesc
  • bejeneam
  • bejenii
  • bejenisem
a II-a (tu)
  • bejenești
(să)
  • bejenești
  • bejeneai
  • bejeniși
  • bejeniseși
a III-a (el, ea)
  • bejenește
(să)
  • bejenească
  • bejenea
  • bejeni
  • bejenise
plural I (noi)
  • bejenim
(să)
  • bejenim
  • bejeneam
  • bejenirăm
  • bejeniserăm
  • bejenisem
a II-a (voi)
  • bejeniți
(să)
  • bejeniți
  • bejeneați
  • bejenirăți
  • bejeniserăți
  • bejeniseți
a III-a (ei, ele)
  • bejenesc
(să)
  • bejenească
  • bejeneau
  • bejeni
  • bejeniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băjăni
  • băjănire
  • băjănit
  • băjănitu‑
  • băjănind
  • băjănindu‑
singular plural
  • băjănește
  • băjăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băjănesc
(să)
  • băjănesc
  • băjăneam
  • băjănii
  • băjănisem
a II-a (tu)
  • băjănești
(să)
  • băjănești
  • băjăneai
  • băjăniși
  • băjăniseși
a III-a (el, ea)
  • băjănește
(să)
  • băjănească
  • băjănea
  • băjăni
  • băjănise
plural I (noi)
  • băjănim
(să)
  • băjănim
  • băjăneam
  • băjănirăm
  • băjăniserăm
  • băjănisem
a II-a (voi)
  • băjăniți
(să)
  • băjăniți
  • băjăneați
  • băjănirăți
  • băjăniserăți
  • băjăniseți
a III-a (ei, ele)
  • băjănesc
(să)
  • băjănească
  • băjăneau
  • băjăni
  • băjăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bejini
  • bejinire
  • bejinit
  • bejinitu‑
  • bejinind
  • bejinindu‑
singular plural
  • bejinește
  • bejiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bejinesc
(să)
  • bejinesc
  • bejineam
  • bejinii
  • bejinisem
a II-a (tu)
  • bejinești
(să)
  • bejinești
  • bejineai
  • bejiniși
  • bejiniseși
a III-a (el, ea)
  • bejinește
(să)
  • bejinească
  • bejinea
  • bejini
  • bejinise
plural I (noi)
  • bejinim
(să)
  • bejinim
  • bejineam
  • bejinirăm
  • bejiniserăm
  • bejinisem
a II-a (voi)
  • bejiniți
(să)
  • bejiniți
  • bejineați
  • bejinirăți
  • bejiniserăți
  • bejiniseți
a III-a (ei, ele)
  • bejinesc
(să)
  • bejinească
  • bejineau
  • bejini
  • bejiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băjeni, băjenescverb

  • 1. învechit A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Astăzi [omul] dormita tihnit la vatra lui; mîni era nevoit să se bejănească în codri. SADOVEANU, F. J. 458. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.