13 definiții pentru bădăran (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bădăran, ~ă smf, a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg badaró] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educație, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

BĂDĂRÁN, bădărani, s. m. Om care nu știe să se poarte, nepoliticos, cu apucături grosolane; mitocan. Fugi mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! REBREANU, R. I 61.

BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran.Comp. magh. badaró.

BĂDĂRÁN ~i m. fam. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; mitocan; mojic; mârlan. /cf. ung. badaró

bădăran m. mojic prost, țăran necioplit și îngâmfat. [Probabil în loc de buduran din budure, trunchiu, luat la figurat (= butuc)].

bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădărán s. m., adj. m., pl. bădăráni; f. sg. bădăránă, g.-d. art. bădăránei, pl. bădăráne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂDĂRÁN adj., s. v. mitocan.

BĂDĂRAN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Bădăran ≠ gentleman, gentilom


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan).

Intrare: bădăran (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădăran
  • bădăranul
  • bădăranu‑
plural
  • bădărani
  • bădăranii
genitiv-dativ singular
  • bădăran
  • bădăranului
plural
  • bădărani
  • bădăranilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)