7 definiții pentru bât (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BÂT, bâți, s. m. (Reg.) Bunic.

BÎT s. m. (Regional, numai în forma articulată) Bunic. Bună dimineața, bîtule!...Bună dimineața, Darie...Ce mai faci, bîtule?Bine, Darie... STANCU, D. 88.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂT s. v. bătrân, bunic, moș, moșneag, tată mare.

bît s. v. BĂTRÎN. BUNIC. MOȘ. MOȘNEAG. TATĂ MARE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÎT, -A substantive: bît scurtare familiară din „bătrînul, bunicul”, și subst. bîlă (măciucă). 1. Bît b. (Drj 29). 2. Bîtă, Gh. mold. 3. Bîte fam. act., ard., în f. s. Gîrba (r. Oradea).

Intrare: bât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bât
  • bâtul
  • bâtu‑
plural
  • bâți
  • bâții
genitiv-dativ singular
  • bât
  • bâtului
plural
  • bâți
  • bâților
vocativ singular
  • bâtule
plural
  • bâților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bât, -ă (persoană) bât bâtă

etimologie:

  • cf. bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09