bucătar sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: ~i / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) ~-bașa Bucătar-șef.

bucătar s.m. Persoană care are meseria de a găti mîncare. Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră (ISP.). ◊ Fig. Foamea e cel mai bun bucătar. • pl. -i. /bucată + -ar.

bucătár m. (d. bucate). Acela care face bucate. – În nord și bî-.