21 de definiții pentru bardacă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bardácă s.f. v. bărdacă.

BARDA1, BĂRDA (pl. -ace) sn. 1 Vas mic de părnînt, ulcică, cofiță, cană cu toartă de băut apă (🖼 377): se repezi de i aduse și o bărdacă de apă de la izvor (ISP.) 2 🌿 Prună goldană, prună cu gît, fructul bărdacului [bărdac].

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

bărdac s.n., s.m. v. bărdacă.

bărda s.f. 1 Vas mic, cilindric, de lut sau de lemn, cu toartă, sau cană, ulcică folosite pentru băut. 2 Vas de lemn de formă cilindrică, folosit ca unitate de măsură pentru lichide, de o oca. ♦ Conținutul unui astfel de vas. ♦ Vasul împreună cu conținutul lui. 3 (bot.) Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin înguste spre coadă. ♦ Fructul acestei varietăți de prune. • pl. -ce. și (pop.) bărdac, bardac s.n., s.m., bardacă s.f. /<tc. bardak.

BARDAC, BĂRDAC I. (pl. -ace) sn. 1 – BĂRDACĂ1: iau bărdacu cu apă proaspătă (JIP.) 2 Olten. Vas de lemn în care curge rachiul din gurile țevilor de la cazan 3 Olten. Vas de lemn de formă cilindrică ce seamănă cu o donicioară; e unitatea de măsură pentru lichide (în valoare de o oca) (🖼 376). II. sm. 🌿 Varietate de prun al cărui fruct, bardaca, seamănă cu goldana [tc. bardak].

BĂRDĂCUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BARDA: îți venea s’o bei într’o ~ de apă (ISP.).

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: barda (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdac s. n.

BĂRDACĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pămînt cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDACĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!barda (cană; prună) (reg.) s. f., g.-d. art. bardacei; pl. bardace

bărda2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărda1/bărdac2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdace

bărda (prună) s. f., g.-d. art. bărdacei; pl. bărdace

bărda s. f. /bărdac s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdace

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bărdacă (-ce), s. f.1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc.

Intrare: bardacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barda
  • bardaca
plural
  • bardace
  • bardacele
genitiv-dativ singular
  • bardace
  • bardacei
plural
  • bardace
  • bardacelor
vocativ singular
plural
bărdacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărda
  • bărdaca
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdace
  • bărdacei
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barda, bardacesubstantiv feminin

  • 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: bărdăcuță
    • format_quote Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. DLRLC
    • format_quote Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. DLRLC
    • format_quote Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. DLRLC
  • 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. DEX '98 DEX '09
  • comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.). DOOM 2
etimologie:
  • bărdac DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.