7 definiții pentru bârc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Trs) Crestătură făcută pe bățul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine.

BÎRC (pl. -curi) sn. Trans. Crestătură făcută pe bățul sau cotul cu care se măsoară laptele în găleată (VIC.).

bîrc n., pl. urĭ. Olt. O măsură cĭobănească maĭ mică decît ocaŭa. Trans. Crestătură pe răboj.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

barc, s.n. v. bărc („desiș”).

barc, s.n. – v. bărc („desiș”).

Intrare: bârc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârc
  • bârcul
  • bârcu‑
plural
  • bârcuri
  • bârcurile
genitiv-dativ singular
  • bârc
  • bârcului
plural
  • bârcuri
  • bârcurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barc
  • barcul
  • barcu‑
plural
  • barcuri
  • barcurile
genitiv-dativ singular
  • barc
  • barcului
plural
  • barcuri
  • barcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)