5 definiții pentru băjenire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
băjenire sf [At: CANTEMIR, HR. 475 / V: (înv) bej-, (reg) bejăn- / Pl: ~ri / E: băjeni] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3).
bejenire sf vz băjenire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEJENIRE s.f. (Mold.) Pribegire. Această poveste cu … bejenirea lui Ștefan-Vodă … în Ardeal, în Hronicul Moldovii … pre larg vom dzice. CANTEMIR, HR. Etimologie: bejeni. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenit. Cf. bejenie, bejenit. substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂJENIRE s. v. fugă, pribegie, refugiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
băjenire s. v. FUGĂ. PRIBEGIE. REFUGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: băjenire
băjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bejenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bejănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |