bătrânesc, ~ească [At: HASDEU, I. C. 30 / Pl: ~ești / E: bătrân + -esc] 1 a Caracteristic bătrânilor (1). 2 a Potrivit pentru bătrâni (1). 3 a Rămas de la (sau din) bătrâni (4) Si: de demult. 4 a (Îs) Cântec ~ Baladă populară. 5 a (Îs) Vorbă ~ească Proverb. 6 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută bătrâneasca (6).

BĂTRÂNESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru bătrâni; de bătrâni. 2) Care vine din vechime; rămas din bătrâni; de demult; vechi; strămoșesc; străbun. * Cântec ~ baladă populară. /bătrân + suf. ~esc

bătrânesc a. 1. ce ține de om bătrân: apucături bătrânești; 2. care vine de la bătrâni (buni, străbuni, etc.), din vechime: cântec bătrânesc, vorbă bătrânească.

bătrînesc, – ească adj. 1 Care este caracteristic bătrînilor, potrivit pentru bătrîni. Ticuri bătrînești. 2 Care a rămas de la (sau din) bătrîni; de demult. ◊ Vorbă bătrînească = proverb, zicătoare. Cîntec bătrînesc v. cîntec. • pl. -ești. /bătrîn + -esc.

BĂTRÎNESC adj. 1 De bătrîn, ca al bătrînilor: ferestre mici privesc ca niște ochi bătrînești la cei doi molifți (VLAH.) ¶ 2 Case bătrînești, casă bătrînească, casă rămasă de la bătrîni, strămoșească; cîntec ~, baladă populară, cîntec popular cu subiect epic din trecut; vorbă bătrînească, zicătoare, proverb.

BĂTRÎNESC, -EASCĂ, bătrînești, adj. Rămas de la (sau din) bătrîni; vechi, din vechime, de demult, din vremea veche. Lumina se cufunda... în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 38. Iată, se arată și casa bătrînească, cu geamlîc, cu grădina din față. SADOVEANU, O. IV 13. Vorba, portul și apucăturile bătrînești nu li mai venea la socoteală [boierilor celor mai tineri]. CREANGĂ, A. 152. ◊ Cîntec bătrînesc = cîntec vechi popular cu caracter epic; baladă populară. Cîntecele bătrînești adeveresc cronicile, însă cîntecele au un ce care te mișcă pînă-n suflet. RUSSO, S, 188. Vorbă bătrînească = proverb, zicătoare. Mă-ntorc la vorba bătrînească: Sănătate, că-i mai bună decît toate! CARAGIALE, O. VII 116.

BĂTRÎNESC, -EASCĂ, bătrînești, adj. Rămas de la (sau din) bătrîni; de demult, vechi. ◊ Cîntec bătrînesc = baladă (1) populară. Vorbă bătrînească = zicătoare, proverb. ♦ Caracteristic bătrînilor, potrivit pentru bătrîni. Culoare bătrînească. – Din bătrîn + suf. -esc.

1) bătrînésc, – eáscă adj. De bătrîn, din bătrînĭ. Cîntec bătrînesc, baladă.

bătrânesc (desp. bă-trâ-) adj. m., f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

bătrânesc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

bătrânesc adj. m. (sil. -trâ-), f. bătrânească; pl. m. și f. bătrânești

BĂTRÂNESC adj. patriarhal, tradițional, vechi. (Datini ~ești.)

Bătrânesc ≠ tineresc

BĂTRÎNESC adj. patriarhal, tradițional, vechi. (Datini ~.)

bătrânescul v. luncanul.

cântec bătrânesc v. baladă (IV).